SPORTUL-OBIECTIVE SI FUNCTII

Prin funcţiile sportului se înţeleg acele destinaţii (roluri, influenţe) ale activităţilor în cauză care au un caracter constant şi în acelaşi timp răspund unor nevoi reale ale dezvoltării şi perfecţionării omului ca membru al societăţii. Perfecţionarea capacităţii motrice a oamenilor şi a dezvoltării fizice armonioase rămân funcţii caracteristice sportului, în timp ce educarea indivizilor, culturalizarea acestora, revine mai cu seamă altor fenomene ale vieţii sociale dar la înfăptuirea lor concură şi sportul.

Funcţiile sportului sunt:
þ Funcţia competiţională;
þ Funcţia culturală;
þ Funcţia de dezvoltare a capacităţii de performanţă;
þ Funcţia de satisfacere a dorinţei de mişcare;
þ Funcţia de socializare
þ Funcţia economică

FUNCŢIA COMPETIŢIONALĂ
Esenţa sportului o constituie activitatea competiţională specifică, adică activitatea a cărei formă caracteristică este sistemul competiţional. Spre deosebire de alte forme de activitate ale omului, activitatea competiţională se construieşte în primul rând după logica competiţiei, sub forma competiţiei. Totodată ea este caracterizată de un tip de rivalitate, liber în principiu de orice antagonism, de o reglementare precisă a interacţiunilor competitorilor, precum şi de unificarea ansamblului de acţiuni, a condiţiilor de executare a acestora şi a metodelor de apreciere a rezultatelor după reguli prestabilite, care în present au căpătat însemnătatea unor norme de întrecere internaţionale larg recunoscute. Funcţia competiţională se desfăşoară în condiţii de egalitate a şanselor şi satisface nevoia individului de clasificare, de ierarhizare a valorilor.

FUNCŢIA CULTURALĂ
Declaraţia anexată tratatului de la Amsterdam “sublinează importanţa educaţională şi culturală a sportului şi în mod particular rolul ferm pe care acesta îl are în menţinerea legăturilor umane”. Ramurile sportive trebuiesc, deci, regăsite în sistemul educaţional cât mai mult cu putinţă. Valorile pe care sportul le reprezintă (frumuseţe, bunătate, oportunităţi egale, fair-play, solidaritate) contribuie decisiv în finalizarea educaţiei culturale a indivizilor. Sportul este unul dintre cele mai importante fenome de masă. În ceea ce priveşte sportul, acesta se adresează tuturor claselor sociale, tuturor grupelor de vârstă a populaţiei, şi este unul dintre instrumentele esenţiale de integrare socială şi educativă. Un număr impresionant de spectatori şi telespectatori gustă spectacolul sportiv şi se lasă delectaţi de evoluţia sportivilor de elită nu numai pentru că le sunt satisfăcute simple pasiuni, ci fiindcă scena sportivă înfăţişează un domeniu în care oamenii îşi dezvăluie capacităţile creatoare, măiestria, dorinţa de a se autodepăşi, de a se perfecţiona în permanenţă. În contextul general al culturii sportul, ca orice element cu valenţe culturale, îndeplineşte două atribute strâns legate între ele:
þ Valorificarea moştenirii istorice (teoretice şi practice) privind perfecţionarea dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice a oamenilor;
þ Înnoirea domeniului cu noi valori menite să contribuie la perfecţionarea neîncetată a fiinţei umane.
Ca acte de cultură sportul îşi aduce contribuţia cu deosebire în următoarele direcţii:
þ Asigură principalul cadru de realizare a idealului dezvoltării fizice armonioase, astăzi incontestabil integrat în ansamblul valorilor culturale
þ Stimulează numeroase valori intelectuale, etice şi estetice.

FUNCŢIA DE DEZVOLTARE A CAPACITĂŢII DE PERFORMANŢĂ
Spre deosebire de alte forme de activitate ale omului, activitatea competiţională se construieşte în primul rând după logica competiţiei, sub forma competiţiei. Scopul nemijlocit al activităţii competiţionale în sport îl constituie obţinerea unui rezultat cât mai bun, exprimat în indici convenţionali ai victoriei asupra adversarului sau în alţi indici, adoptaţi convenţional drept criteriu al performanţelor. Astfel, competiţia duce la ridicarea nivelului de antrenament în vederea maximilizării performanţei.

FUNCŢIA DE SATISFACERE A DORINŢEI DE MIŞCARE
Specificul acestei funcţii este determinat de cerinţa funcţională a omului. Necesitatea de mişcare-joc creează activitatea de stabilire a normelor, regulilor şi principiilor activităţilor motrice. Mişcarea înseamnă viaţă.


FUNCŢIA DE SOCIALIZARE
Contribuţia sportului în această direcţie este deosebit de virulentă, şi de fapt vine în întâmpinarea unei vechi şi acute nevoi a omului, aceea de a stabili cu semenii săi relaţii interpersonale.
Contribuţia sportului la favorizarea acestei cerinţe îmbracă însă aspecte cu totul particulare, de mare efect, deoarece mult mai mult decât în cadrul altor activităţi sociale, care la rândul lor înlesnesc şi ele dezideratul respective, cele dintâi sunt spontane, mai lipsite de convenţionalismul statornicit în viaţa diurnă a oamenilor. Sportul atenuează şi chiar anulează numeroase bariere pe care viaţa socială le interpune între indivizi prin natura funcţiilor şi responsabilităţilor deţinute de aceştia în activitatea oficială, aspect de mare însemnătate pentru cultivarea colectivismului, a apropierii dintre oameni, indiferent de calităţile îndeplinite pe tărâm social. În cadrul cluburilor şi asociaţiilor sportive oamenii pot primi cele mai bune îndrumări de la specialişti, menţine contacte sociale şi atingerea plăcerii prin practicarea exerciţiului fizic. Prin participare activă sau pur şi simplu prin observaţie, oamenii fără disabilităţi ajung să înţeleagă mai bine persoanele cu deficienţe mentale şi necesitatea integrării acestora într-un mediu în care domnesc egalitatea, respectul şi acceptarea reciproca.

FUNCŢIA ECONOMICĂ
Sportul este o activitate economică recentă. De-a lungul multor ani, ideologia baronului de Coubertain a influenţat puternic structura sportului. Dar începând cu secolul al XX-lea s-a delimitat clar sportul profesional. În interiorul echipei,salariile individuale trebuie să fie suficient de atractive pentru a incita pe cei mai buni sportivi şi pentru ca cea mai bună încadrare, aceea de a face parte din echipă, să aducă excelenţa marginală. În plus veniturile sportivilor care fac reclamă firmelor consacrate precum Nike, Adidas, ProKennex, fac obiectul preocupărilor jurnaliştilor mai mult decât acela ai analiştilor economici, deoarece vorbim de cele mai multe ori de sume exorbitante, de adevărate averi încasate de sportivii top. Încet, încet banii au penetrat sfera sportivă. Inflaţia salariilor şi dezvoltarea business-ului sportiv au apărut o data cu dezvoltarea canalelor de televiziune privată. Legătura dintre televiziune şi sport constituie una dintre cele mai benefice servicii oferite de sport. Introducerea canalelor private de televiziune a avut drept consecinţă o concurenţă acerbă pentru atragerea telespectatorilor şi deci, pentru cei care inserează reclame. Această concurenţă a avut drept efect esenţial mărirea drepturilor de retransmisie şi deci a resurselor cluburilor şi a echipelor participante la sportul spectacol. Relaţiile economice dintre sport şi televiziune sunt bazate pe convergenţă şi interese. În anul 1999, doar în Franţa s-au înregistrat vânzări de peste 74 bilioane de franci pentru echipamente sportive constând în articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Sportul creeză o piaţă de desfacere internaţională pentru articolele sportive, iar industria sportivă este heterogenă. Vis-à-vis de piaţa de desfacere companiile adoptă multiple segmente şi strategii:
þ Produse diversificate;
þ Inovaţii;
þ Promoţii, etc.
Companiile de echipament sportiv, cluburile , asociaţiile sportive sunt creatori specifici ai pieţei de muncă. În Franţa, în domeniul sportiv lucrează peste 300000 de persone numai de-a lungul perioadei diferitelor competiţii sportive.
Funcţia economică a sportului tinde să se extindă de la an la an, având la bază o nevoie crescută mereu de resurse.

OBIECTIVELE SPORTULUI
Obiectivele sportului au un caracter particularizat.
La nivelul subsistemului sportul de performanţă obiectivele acestuia sunt:
þ Valorificarea maximă a aptitudinilor individuale,în scopul obţinerii performanţelor record şi al clasificării sportivilor pe trepetele superioare ale ierarhiei sportului internaţional;
þ Creşterea capacităţii de efort;
þ Perfecţionarea tuturor deprinderilor şi priceperilor motrice specifice;
þ Dezvoltarea unor calităţi psihice inerente performanţei;
þ Educarea multilaterală a personalităţii sportivilor pentru a reprezenta cu demnitate România în marile întreceri internaţionale ;
þ Stimularea activităţii creatoare a sportivilor în vederea căutării şi stabilirii de noi modele de instruire (procedee tehnice, acţiuni şi interpretări tactice) menite să asigure creşterea calitativă a conţinutului sportului respective.
þ Perfecţionarea neîncetată a aptitudinilor sportivilor, în vederea pregătirii şi promovării acestora la nivelul sportului de înaltă performanţă.
þ Cultivarea dorinţelor sportivilor de a se afirma pe plan naţional şi internaţional, concomitant cu formarea calităţilor lor etice, sociale şi culturale.
Sportul pentru toţi
þ Favorizarea dezvoltării armonioase a indivizilor;
þ Educarea trăsăturilor de caracter positiv în toate împrejurările vieţii sociale;
þ Dobândirea şi menţinerea unui bun fitness;
þ Dezvoltaea relaţiilor sociale şi integrarea persoanelor în societate;
þ Atragerea unui număr cât mai mare de indivizi către sport;

Sportul adaptat
þ ţelul sportului adaptat este să ajute integrarea persoanelor cu deficienţe în societate;
þ să îi sprijine pe aceşti oameni în lupta lor în a fi respectaţi şi acceptaţi, de a deveni cetăţeni utili comunităţii lor;
þ sportul adaptat încurajează sportivii să treacă treptat de la antrenamentele şi competiţiile şcolare, regionale şi regionale la competiţii internaţionale;
þ toate acţiunile sportului adaptat - indiferent că sunt locale, regionale, naţionale sau mondiale - respectă valorile, standardele, tradiţiile, ceremoniile şi probele mişcării olimpice. Aceste activităţi asemănătoare celor olimpice au fost îmbogăţite şi specializate astfel încât să ajute la stimularea calităţilor morale şi spirituale, precum şi la creşterea încrederii în sine a persoanelor cu handicap




Bibliografie:
Dragnea A. & Bota A.-Teoria activităţilor motrice,Editura didactică şi pedagogică,1999
Matveev L.P –Teoria şi metodica educaţiei fizice, Editura Sport Turism, Bucureşti 1980
Prescorniţă A.- Teoria şi metodica antrenamentului sportive, Editura Universităţii Transilvania, Braşov, 2004
Revista “Sport şi societate”-Nr.1,2001, Universitatea “Al.I.Cuza” Iasi
Şiclovan I. –Teoria antrenametului şi sportului, Editura Stadion 1972
Internet
þ www.dexonline.ro
þ www.sportulpentrutoti.ro
þ www.sport.nl
þ www.palaestra.com
þ www.sport.pagina.nl
þ www.cor.ro
þ http://www.canal-u.education.fr
þ http://www.culture.gov.uk/sport