SPORTUL-OBIECTIVE SI FUNCTII

Prin funcţiile sportului se înţeleg acele destinaţii (roluri, influenţe) ale activităţilor în cauză care au un caracter constant şi în acelaşi timp răspund unor nevoi reale ale dezvoltării şi perfecţionării omului ca membru al societăţii. Perfecţionarea capacităţii motrice a oamenilor şi a dezvoltării fizice armonioase rămân funcţii caracteristice sportului, în timp ce educarea indivizilor, culturalizarea acestora, revine mai cu seamă altor fenomene ale vieţii sociale dar la înfăptuirea lor concură şi sportul.

Funcţiile sportului sunt:
þ Funcţia competiţională;
þ Funcţia culturală;
þ Funcţia de dezvoltare a capacităţii de performanţă;
þ Funcţia de satisfacere a dorinţei de mişcare;
þ Funcţia de socializare
þ Funcţia economică

FUNCŢIA COMPETIŢIONALĂ
Esenţa sportului o constituie activitatea competiţională specifică, adică activitatea a cărei formă caracteristică este sistemul competiţional. Spre deosebire de alte forme de activitate ale omului, activitatea competiţională se construieşte în primul rând după logica competiţiei, sub forma competiţiei. Totodată ea este caracterizată de un tip de rivalitate, liber în principiu de orice antagonism, de o reglementare precisă a interacţiunilor competitorilor, precum şi de unificarea ansamblului de acţiuni, a condiţiilor de executare a acestora şi a metodelor de apreciere a rezultatelor după reguli prestabilite, care în present au căpătat însemnătatea unor norme de întrecere internaţionale larg recunoscute. Funcţia competiţională se desfăşoară în condiţii de egalitate a şanselor şi satisface nevoia individului de clasificare, de ierarhizare a valorilor.

FUNCŢIA CULTURALĂ
Declaraţia anexată tratatului de la Amsterdam “sublinează importanţa educaţională şi culturală a sportului şi în mod particular rolul ferm pe care acesta îl are în menţinerea legăturilor umane”. Ramurile sportive trebuiesc, deci, regăsite în sistemul educaţional cât mai mult cu putinţă. Valorile pe care sportul le reprezintă (frumuseţe, bunătate, oportunităţi egale, fair-play, solidaritate) contribuie decisiv în finalizarea educaţiei culturale a indivizilor. Sportul este unul dintre cele mai importante fenome de masă. În ceea ce priveşte sportul, acesta se adresează tuturor claselor sociale, tuturor grupelor de vârstă a populaţiei, şi este unul dintre instrumentele esenţiale de integrare socială şi educativă. Un număr impresionant de spectatori şi telespectatori gustă spectacolul sportiv şi se lasă delectaţi de evoluţia sportivilor de elită nu numai pentru că le sunt satisfăcute simple pasiuni, ci fiindcă scena sportivă înfăţişează un domeniu în care oamenii îşi dezvăluie capacităţile creatoare, măiestria, dorinţa de a se autodepăşi, de a se perfecţiona în permanenţă. În contextul general al culturii sportul, ca orice element cu valenţe culturale, îndeplineşte două atribute strâns legate între ele:
þ Valorificarea moştenirii istorice (teoretice şi practice) privind perfecţionarea dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice a oamenilor;
þ Înnoirea domeniului cu noi valori menite să contribuie la perfecţionarea neîncetată a fiinţei umane.
Ca acte de cultură sportul îşi aduce contribuţia cu deosebire în următoarele direcţii:
þ Asigură principalul cadru de realizare a idealului dezvoltării fizice armonioase, astăzi incontestabil integrat în ansamblul valorilor culturale
þ Stimulează numeroase valori intelectuale, etice şi estetice.

FUNCŢIA DE DEZVOLTARE A CAPACITĂŢII DE PERFORMANŢĂ
Spre deosebire de alte forme de activitate ale omului, activitatea competiţională se construieşte în primul rând după logica competiţiei, sub forma competiţiei. Scopul nemijlocit al activităţii competiţionale în sport îl constituie obţinerea unui rezultat cât mai bun, exprimat în indici convenţionali ai victoriei asupra adversarului sau în alţi indici, adoptaţi convenţional drept criteriu al performanţelor. Astfel, competiţia duce la ridicarea nivelului de antrenament în vederea maximilizării performanţei.

FUNCŢIA DE SATISFACERE A DORINŢEI DE MIŞCARE
Specificul acestei funcţii este determinat de cerinţa funcţională a omului. Necesitatea de mişcare-joc creează activitatea de stabilire a normelor, regulilor şi principiilor activităţilor motrice. Mişcarea înseamnă viaţă.


FUNCŢIA DE SOCIALIZARE
Contribuţia sportului în această direcţie este deosebit de virulentă, şi de fapt vine în întâmpinarea unei vechi şi acute nevoi a omului, aceea de a stabili cu semenii săi relaţii interpersonale.
Contribuţia sportului la favorizarea acestei cerinţe îmbracă însă aspecte cu totul particulare, de mare efect, deoarece mult mai mult decât în cadrul altor activităţi sociale, care la rândul lor înlesnesc şi ele dezideratul respective, cele dintâi sunt spontane, mai lipsite de convenţionalismul statornicit în viaţa diurnă a oamenilor. Sportul atenuează şi chiar anulează numeroase bariere pe care viaţa socială le interpune între indivizi prin natura funcţiilor şi responsabilităţilor deţinute de aceştia în activitatea oficială, aspect de mare însemnătate pentru cultivarea colectivismului, a apropierii dintre oameni, indiferent de calităţile îndeplinite pe tărâm social. În cadrul cluburilor şi asociaţiilor sportive oamenii pot primi cele mai bune îndrumări de la specialişti, menţine contacte sociale şi atingerea plăcerii prin practicarea exerciţiului fizic. Prin participare activă sau pur şi simplu prin observaţie, oamenii fără disabilităţi ajung să înţeleagă mai bine persoanele cu deficienţe mentale şi necesitatea integrării acestora într-un mediu în care domnesc egalitatea, respectul şi acceptarea reciproca.

FUNCŢIA ECONOMICĂ
Sportul este o activitate economică recentă. De-a lungul multor ani, ideologia baronului de Coubertain a influenţat puternic structura sportului. Dar începând cu secolul al XX-lea s-a delimitat clar sportul profesional. În interiorul echipei,salariile individuale trebuie să fie suficient de atractive pentru a incita pe cei mai buni sportivi şi pentru ca cea mai bună încadrare, aceea de a face parte din echipă, să aducă excelenţa marginală. În plus veniturile sportivilor care fac reclamă firmelor consacrate precum Nike, Adidas, ProKennex, fac obiectul preocupărilor jurnaliştilor mai mult decât acela ai analiştilor economici, deoarece vorbim de cele mai multe ori de sume exorbitante, de adevărate averi încasate de sportivii top. Încet, încet banii au penetrat sfera sportivă. Inflaţia salariilor şi dezvoltarea business-ului sportiv au apărut o data cu dezvoltarea canalelor de televiziune privată. Legătura dintre televiziune şi sport constituie una dintre cele mai benefice servicii oferite de sport. Introducerea canalelor private de televiziune a avut drept consecinţă o concurenţă acerbă pentru atragerea telespectatorilor şi deci, pentru cei care inserează reclame. Această concurenţă a avut drept efect esenţial mărirea drepturilor de retransmisie şi deci a resurselor cluburilor şi a echipelor participante la sportul spectacol. Relaţiile economice dintre sport şi televiziune sunt bazate pe convergenţă şi interese. În anul 1999, doar în Franţa s-au înregistrat vânzări de peste 74 bilioane de franci pentru echipamente sportive constând în articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Sportul creeză o piaţă de desfacere internaţională pentru articolele sportive, iar industria sportivă este heterogenă. Vis-à-vis de piaţa de desfacere companiile adoptă multiple segmente şi strategii:
þ Produse diversificate;
þ Inovaţii;
þ Promoţii, etc.
Companiile de echipament sportiv, cluburile , asociaţiile sportive sunt creatori specifici ai pieţei de muncă. În Franţa, în domeniul sportiv lucrează peste 300000 de persone numai de-a lungul perioadei diferitelor competiţii sportive.
Funcţia economică a sportului tinde să se extindă de la an la an, având la bază o nevoie crescută mereu de resurse.

OBIECTIVELE SPORTULUI
Obiectivele sportului au un caracter particularizat.
La nivelul subsistemului sportul de performanţă obiectivele acestuia sunt:
þ Valorificarea maximă a aptitudinilor individuale,în scopul obţinerii performanţelor record şi al clasificării sportivilor pe trepetele superioare ale ierarhiei sportului internaţional;
þ Creşterea capacităţii de efort;
þ Perfecţionarea tuturor deprinderilor şi priceperilor motrice specifice;
þ Dezvoltarea unor calităţi psihice inerente performanţei;
þ Educarea multilaterală a personalităţii sportivilor pentru a reprezenta cu demnitate România în marile întreceri internaţionale ;
þ Stimularea activităţii creatoare a sportivilor în vederea căutării şi stabilirii de noi modele de instruire (procedee tehnice, acţiuni şi interpretări tactice) menite să asigure creşterea calitativă a conţinutului sportului respective.
þ Perfecţionarea neîncetată a aptitudinilor sportivilor, în vederea pregătirii şi promovării acestora la nivelul sportului de înaltă performanţă.
þ Cultivarea dorinţelor sportivilor de a se afirma pe plan naţional şi internaţional, concomitant cu formarea calităţilor lor etice, sociale şi culturale.
Sportul pentru toţi
þ Favorizarea dezvoltării armonioase a indivizilor;
þ Educarea trăsăturilor de caracter positiv în toate împrejurările vieţii sociale;
þ Dobândirea şi menţinerea unui bun fitness;
þ Dezvoltaea relaţiilor sociale şi integrarea persoanelor în societate;
þ Atragerea unui număr cât mai mare de indivizi către sport;

Sportul adaptat
þ ţelul sportului adaptat este să ajute integrarea persoanelor cu deficienţe în societate;
þ să îi sprijine pe aceşti oameni în lupta lor în a fi respectaţi şi acceptaţi, de a deveni cetăţeni utili comunităţii lor;
þ sportul adaptat încurajează sportivii să treacă treptat de la antrenamentele şi competiţiile şcolare, regionale şi regionale la competiţii internaţionale;
þ toate acţiunile sportului adaptat - indiferent că sunt locale, regionale, naţionale sau mondiale - respectă valorile, standardele, tradiţiile, ceremoniile şi probele mişcării olimpice. Aceste activităţi asemănătoare celor olimpice au fost îmbogăţite şi specializate astfel încât să ajute la stimularea calităţilor morale şi spirituale, precum şi la creşterea încrederii în sine a persoanelor cu handicap




Bibliografie:
Dragnea A. & Bota A.-Teoria activităţilor motrice,Editura didactică şi pedagogică,1999
Matveev L.P –Teoria şi metodica educaţiei fizice, Editura Sport Turism, Bucureşti 1980
Prescorniţă A.- Teoria şi metodica antrenamentului sportive, Editura Universităţii Transilvania, Braşov, 2004
Revista “Sport şi societate”-Nr.1,2001, Universitatea “Al.I.Cuza” Iasi
Şiclovan I. –Teoria antrenametului şi sportului, Editura Stadion 1972
Internet
þ www.dexonline.ro
þ www.sportulpentrutoti.ro
þ www.sport.nl
þ www.palaestra.com
þ www.sport.pagina.nl
þ www.cor.ro
þ http://www.canal-u.education.fr
þ http://www.culture.gov.uk/sport

SPORTUL DEFINITII SI CARACTERISTICI

Definiţii
1.Complex de exerciţii fizice şi de jocuri practicate în mod metodic, cu scopul de a dezvolta, de a întări şi de a educa voinţa, curajul, iniţiativa şi disciplina; fiecare dintre formele particulare, reglementate ale acestei activităţi.(DEX)
2. Sportul constituie o activitate socială subordonată cerinţei perfecţionării dezvoltării fizice şi capacităţii motrice a cetăţenilor. Ca activiate socială propriu-zisă sportul este un domeniu care include un sistem de exerciţii fizice diversificate, în componenţa căruia pot fi distinse practici diferenţiate, constituite în ramuri de sport independente. (I. Şiclovan)
3. Transpus în viaţă, sportul înseamnă năzuinţa neabătută a omului către lărgirea limitelor propriilor posibilităţi, realizabilă printr-o pregătire specială şi participare sistematică la competiţii,legate de învingerea unor dificultăţi crescânde, înseamnă şi o întreagă gamă de emoţii generate de succesele şi eşecurile de pe acest drum, şi ansamblul complex al raporturilor dintre oameni,şi spectacolul cel mai popular, si una dintre cele mai de masă mişcări sociale ale contemporanităţii (…)Sportul este de fapt activitatea competiţională, pregătirea specială în acest scop, relaţiile specifice dintre oameni şi reglementările în sfera acestei activităţi, rezultatele ei cu semnificaţie socială, luate în totalitatea lor. (L.P Matveev)
4. Sportul reprezintă o activitate motrică specializată care se finalizează prin competiţie în vederea ierarhizării valorilor conform unor regulamente.(A. Prescorniţă)

Aspecte care definesc sportul
Criteriile de definire a sportului:
þ Situaţia motrică;
þ Întrecerea;
þ Instituţia.

1. Situaţia motrică
Situaţia motrică presupune mişcare. Pentru a realiza o mişcare complexă, coordonată, subiectul trebuie să organizeze gradele de libertate, să le stăpânească, obligând musculature şi articulaţiile să funcţioneze ca un sistem sinergic, ca o structură de coordonare, ca un sistem autonom. Cu cât numărul segmentelor corpului este mai mare, cu atât procesele de reglare şi coordonare devin mai complexe, ceea ce duce bineînţeles la un consum mai mare de energie. Efectuarea oricărei mişcări este rezultat al interacţiunii cu mediul, adică subiectul îşi reglează mişcările în funcţie de stimulii din mediu (extern şi intern). Structura musculaturii specifice deţine un important rol în definirea situţiei motrice.

2. Competiţia (întrecerea) - Clement Sobre spune că “poţi obţine doar ceea în ce crezi “. Fiecare joc, fiecare competiţie cuprinde în sine şansa de a învinge dar,în aceeaşi măsură, posibilitatea de a pierde. Acest lucru creează, faţă de joc, o oarecare tensiune, dar nu mai puţin şi o fascinaţie. Şansa de a câştiga depinde, în primul rând, de capacităţile personale ale fiecărui participant, de îndemânarea sa, dar şi de situaţia de moment, precum şi de unele subtilităţi. Competiţia trebuie înţeleasă din două direcţii:
þ Competiţia cu altul (alţii)
þ Competiţia cu tine însuţi.

3.Instituţia este cea care:
þ dă sportului egalitatea şanselor rezultată din regulamente unice de desfăşurare;
þ reglementează competiţiile;
þ reglementează datele de desfăşurare ;
þ clasifică participanţii în funcţie de nivelul de competenţă;
Instituţia este reprezentată de ministere, federaţii, asociaţii şi cluburi sportive.

Noţiuni fundamentale
Există trei mari categorii cu caracter sportiv:
þ Sportul pentru toţi;
þ Sportul de performanţă;
þ Sportul adaptat;

Sportul pentru toţi
Sportul pentru toţi are următoarele direcţii:
þ Sportul de întreţinere;
þ Sportul pentru familie;
þ Sportul de loisir;
þ Sportul la locul de muncă.
Sportul pentru toţi înseamnă sportul pentru fiecare: tineri, bătrâni, emigranţi, personae cu handicap. Oamenii nu trebuie să aspire toţi să devină sportivi de performanţă în vederea practicării unui sport. Sportul pentru toţi urmăreşte tranformarea populaţiei României într-o naţiune sportivă şi crearea unui climat general pozitiv, agreabil oricărui sport indiferent de clasa socială, sex, etnie, vârstă.
În acest sens clubul şi asociaţiile sportive sunt locurile unde aceste sporturi se pot desfăşura. În cadrul cluburilor şi asociaţiilor sportive oamenii pot primi cele mai bune îndrumări de la specialişti, menţine contacte sociale şi atingerea plăcerii prin practicarea exerciţiului fizic.
( http://www.sportulpentrutoti.ro - Federaţia Română Sportul pentru Toţi)

Sportul de performanţă
þ sportul la copii şi juniori;
þ sportul de performanţă propriu-zisă;
þ sportul de înaltă performanţă;
þ sporturi extreme;
Sportul de înaltă performanţă impune următoarele:
þ condiţii excepţionale: pentru a realiza visul de a vedea România devenind una dintre primele 10 naţiuni în lumea internaţională a sportului, Ministerul Tineretului şi Sportului în colaborare cu Ministerul Educaţiei trebuie să-şi focalizeze atenţia spre condiţii optime de antrenament pentru sportivii de performanţă şi antrenorii loturilor oferindu-le sprijinul financiar şi susţinere marketing.
þ Facilităţi pentru sportivii de performanţă şi antrenorii de lot: acoperirea costurilor de antrenament şi deplasare a sportivilor şi antrenorilor din loturile naţionale de către M.T.S, M.E.N şi C.O.R şi ai Partenerilor Olimpici precum şi acordarea de granturi şi bonusuri;
þ Facilităţi pentru elita Federaţiilor Sportive;
þ Echipa olimpica-asigurarea echipamentului, aparaturii ,finanţelor şi acomodării echipei olimpice de către M.T.S, M.E.N şi C.O.R şi ai Partenerilor Olimpici în vederea obţinerii celor mai înalte rezultate.

Sportul adaptat
“Sportul are puterea de a schimba lumea(…) are puterea de a uni lumea într-un fel cum puţine lucruri o pot face”. Nelson Mandela
1.Terapia prin sport
De la refacere la terapie, de la relaxare la antrenament de performanţă, activitatea motrică dă persoanelor cu dizabilităţi oportunitatea de a-şi regăsi potenţialul, de a obţine autodeterminarea şi încrederea în sine şi mai presus de orice le creea o stare perfectă de confort psihic . Contribuind la integrarea acestor personae în societate, sportul face diferenţa în viaţa fiecăruia. Mesajul pozitiv al sportului rămâne clar:prin sport fiecare persoană-cu sau fără dizabilităţi-are posibilitatea de a atinge succesul sau cel puţin de descoperi noi orizonturi.

2.Sportul adaptat de performanţă
"ALL SPORTS FOR ALL MEN." Pierre de Coubertin fondatorul Jocurilor Olimpice Moderne
Antrenamentul susţinut este esenţial pentru dezvoltarea abilităţilor
sportive şi ca întotdeauna competiţia între oameni cu abilităţi motrice asemănătoare este cea mai potrivită modalitate de testare a acestor capacităţi şi a progreselor pe care aceste persoane le fac. De asemenea, este un mijloc perfect de motivare a sportivilor, de stimulare a acestora, pentru a dobândi mai mult curaj în propriile forte. Prin antrenamente si competitii sportive, persoanele cu handicap îşi îmbunătăţesc starea fizică, mentală, socială şi spirituală, relaţiile de familie devin mai puternice, oamenii din interiorul comunitaţii sunt mai uniţi. Prin participare activă sau pur şi simplu prin observaţie, oamenii fără disabilităţi ajung să înţeleagă mai bine persoanele cu deficienţe mentale şi necesitatea integrării acestora într-un mediu în care domnesc egalitatea, respectul şi acceptarea reciproca.
Principii
Pentru a asigura sportivilor săi programe benefice şi stimulative, sportul adaptat îşi desfăşoară acţiunile din întreaga lume după următoarele principii:
þ ţelul sportului adaptat este să ajute integrarea persoanelor cu deficienţe în societate;
þ să îi sprijine pe aceşti oameni în lupta lor în a fi respectaţi şi acceptaţi, de a deveni cetăţeni utili comunităţii lor;
þ sportul adaptat încurajează sportivii să treacă treptat de la antrenamentele şi competiţiile şcolare, regionale şi regionale la competiţii internaţionale;
þ toate acţiunile sportului adaptat - indiferent că sunt locale, regionale, naţionale sau mondiale - respectă valorile, standardele, tradiţiile, ceremoniile şi probele mişcării olimpice. Aceste activităţi asemănătoare celor olimpice au fost îmbogăţite şi specializate astfel încât să ajute la stimularea calităţilor morale şi spirituale, precum şi la creşterea încrederii în sine a persoanelor cu handicap
þ spiritul sportului adaptat - talent, curaj, generozitate şi bucurie - se referă la valori universale, care depăsesc graniţele naţionale, geografice, politice, de vârsta, sex, rasă sau religie.

Caracteristicile sportului
þ Sportul este o activitate fizică socio-umană ce se bizuie pe valorile umane de natură culturală sau educaţională, având un caracter complex şi multilateral.
þ Sportul este un factor care contribuie la integrare, participarea în viaţa socială, toleranţă, acceptarea diferenţelor în conformitate cu diferite reguli şi având la bază noţiunea de fair-play.
þ Practicarea sportului trebuie a fi accesibilă oricărui individ, ţinând cont de ambiţiile şi capacităţile fiecăruia (atitudini şi aptitudini,deprinderi şi priceperi motrice, calităţi motrice, calităţi psihice volitiveşi afective, echilibru psihic). În funcţie de toate acestea individul poate alege sporturi individuale sau de echipă, ca bază recreativă sau de performanţă/înaltă performanţă.
þ Practicarea sportului prin alegerea preferenţială a diferitelor ramuri sportive este atât fizic cât şi mental un mijloc de dezvoltare, reabilitare, integrare socială şi solidaritate a persoanelor cu handicap şi trebuie prin urmare întotdeauna încurajată
þ Antrenamentul sportiv este un proces instructiv-educativ orientat spre valorificarea maximă a aptitudinilor indivizilor pentru practicarea diferitelor sporturi. Antrenamentului sportiv îi sunt proprii anumite principii, care călăuzesc întreaga activitate de predare a antrenorilor.
Principiile antrenamentului sportiv decurg din cerinţa realizării sarcinilor specifice pregătirii sportivilor pentru obţinerea performanţelor maxime. Cerinţele metodice generale ale antrenamentului sportiv derivă din principiile antrenamentului sportiv, iar dintre acestea cele mai însemnate sunt:
Ø Planificarea şi periodizarea în perspectivă a pregătirii sportivilor;
Ø Desfăşurarea antrenamentului continuu şi sistematic;
Ø Abordarea adecvată a cantităţii de lucru şi a intensităţii efortului;
Ø Alternarea judicioasă a ritmului de desfăşurarea tempourilor de lucru;
Ø Mărirea numărului de concursuri şi modelarea pregătirii sportivilor potrivit elementelor de conţinut ale concursurilor de mare amploare;
Ø Accelerarea refacerii capacităţii de efort a organismului.

þ Competiţia-antrenamentul incită la demostrarea propriilor capacităţi, la comparaţie, la concurenţă, la joc şi la competiţie. Fără competiţie, antrenamentul pierde din interes, iar sportivul îşi pierde încrederea în capacităţile sale.
Erwin Hahn face următoarea distincţie în clasificarea competiţiilor:
Ø Competiţia ca proces (în care există participanţi, o persoană excepţională, o sensibilitate la aspectul estetic şi contacte importante cu ceilalţi participanţi);
Ø Competiţia ca produs (în care victoria va fi socotită drept un rezultat datorită preţului pe care îl implică obţinerea ei).
Dragnea clasifică competiţiile :
Ø Cu incomodarea adversarului;
Ø Cu influenţarea adversarului
Sportul şi competiţia
Competiţia este esenţa sportului. Cea mai timpurie relatare despre sportul grecesc a aparut in Iliada lui Homer. Achile a organizat o serie de evenimente incluzand curse de care, cursa de picior, box si trante pentru a insoti ritualul camaradului Patrocole, ucis de Hector, in fata portilor Troiei.De atunci competiţia s-a dezvoltat apărând echipe, sportive de înaltă valoare care obţin rezultate deosebite şi din ce în ce mai bune de la an la an.
Într-o viata aşa simplă şi mereu complicată trăim fiecare un vis pe care încercăm mereu să îl atingem. Chiar dacă uneori nu reuşim nici într-o viaţă de om.
Mereu plecăm de la premiza că o să reuşim dacă muncim mai mult, dacă ne antrenăm mai mult şi dacă nu renuntăm, oricât de greu ar fi.
Totul depinde de voinţa şi de puterea de a merge mai departe. Nu există limite pentru ceea ce poate face trupul atunci când spiritul este puternic. Trebuie însa sa redescoperim trupul, sa încetam a-1 otravi cu stimulente înselatoare, să încetăm a-l îndopa cu substante nocive, sa încetam a-1 privim ca pe un simplu mijloc de satisfacere a placerilor proprii.
De ce au fost grecii atleti adevarati? Pentru ca au reusit sa descopere "aurita cale de mijloc" spre atingerea perfectiunii. Ei nu au neglijat trupul omenesc pentru atingerea unor scopuri. Asa cum neglijam noi azi trupul de dragul masinii.
Asa cum o planta are nevoie de apa, si corpul are nevoie de mişcare. Daca lipsesti o plantă de apă, ea se usuca. Daca nu-ţi exersezi corpul, el se deteriorează, iar mintea se degradează o data cu el.
O data ce ajungi să crezi ca poţi să transformi visul în realitate tot ceea ce parea de neconceput devine posibil, realizându-se. De aceea sunt necesare Jocurile Olimpice. Nu atât pentru medaliile de aur, cât pentru întelesul lor profund, pentru ceea ce simbolizeaza. Flacăra Olimpică este sacră pentru că reprezintă chintesenţa aspiraţiilor omeneşti.
Visul fiecărui sportiv este să participe măcar o dată în viaţa la cea mai importanta competiţie a lumii, Jocurile Olimpice. Un vis. O bătălie nu se încheie niciodată. Dar ori de câte ori obţinem o cât de mica victorie, ori de câte ori reuşim să extindem limitele omenesti, de atâtea ori demnitatea noastra de oameni triumfa. Fiecare record pulverizat pe pista de atletism, pe apa, în aer, în cosmos, este o afirmare a noastra ca fiinte independente. Se pare ca întotdeauna avem nevoie de semnele exterioare si vizibile ale puterii. Un adevarat "Campion" este acela care-si antreneaza atât trupul cât si mintea, care a învatat sa-si înfrânga durerea si sa o foloseasca în atingerea scopurilor sale. Un mare sportiv nu invidiaza pe nimeni. El traieste în buna pace cu sine si cu întreaga lume. De aceea sunt bune Jocurile Olimpice. Nu neaparat pentru medaliile de aur, ci pentru ce se ascunde în spatele lor.
Nimic mai fals si mai primejdios decât sa crezi ca sportul este sinonim cu victoria într-o competitie.
Lupta pe care o duce sportivul este de fapt lupta cu sine însusi sau cu partenerii, nu cu rivalii, pe care de fapt trebuie sa-i depaseasca cu prietenie si nu cu ura.
Facem miscare pentru frumusetea ei. Sportul înseamna ritm, bucurie, natura, prietenie, echilibru. In toate acestea trebuie sa cautam întotdeauna spiritul sportului care înseamna disciplina, morala. El trebuie sa fie mai presus de meschinarie si compromis. Are un caracter fratern si demn. Trebuie sa stim sa acceptam deopotriva înfrângerea si victoria. Sportul îti da posibilitatea sâ-ti cunosti fortele, limitele. Sa te învingi si sa învingi daca vointa ta este mai puternica decât a celorlalti. Numai facând sport îti dai seama de diferenta dintre tine si ceilalti.
"Corpul tau înseamna viata. Gândeste-te la el. Gândeste-te la tine. Daca este bolnav sau plapând, lumea îti pare la fel. Cât de greu si trist trebuie sa fie sa te culci, sa respiri, sa târasti dupa tine un corp care nu vrea sa te urmeze. Nu scapi de corpul tau, deci trebuie sa-1 stapânesti. Nu poti fi fericit daca nu esti sanatos, puternic, optimist.
"Mai întâi joaca, ceea ce duce firesc la practicarea sporturilor". Un copil care nu stie sa se joace nu va fi niciodata un copil. Un barbat care nu iubeste jocul nu va fi niciodata un barbat. Gravitatea prematura, premeditata, este o moarte premeditata de spirit. Fara joc în copilarie si fara sport în tinerete si cât mai târziu posibil, omul nu este el însusi, nu va iubi lumea si semenii. Unul dintre sensurile vietii a fost din totdeauna si va ramâne pentru totdeauna "jocul".

"Sportul este un limbaj universal al tuturor popoarelor. Seamana matematicii si muzicii". Tineretea lumii se înfrunta prin sport. Acum, datorita Jocurilor Olimpice, oamenii se întâlnesc nu pe câmpurile de lupta, nu pentru a muri, ci pentru a trai din plin. "în întrecere dam tot ceea ce avem mai bun în noi". Sprint, ceea ce e mai bun în noi, pe o suta sau doua sute de metri. Maraton, ce-i mai bun în noi pe 42 km. Sport, ce-i mai bun în fiinta noastra pe toata existenta. Dar asta înseamna sa ai dorinta si gustul efortului, disciplina voios acceptata, renuntarea la multe placeri, sinceritate si prietenie, spirit de echipa si fair-play. Toate acestea la un loc, în tinerete si în toata viata, înseamna pur si simplu arta de a fi fericit, spiritul sportului.
Civilizatia zilelor noastre a devenit din ce în ce mai inumana. A face sport înseamna a te reîntoarce la elementele primordiale, la "simplitate".
în goana dupa confort si tehnica, oamenii au uitat sa iubeasca natura, apele, soarele, muntii. Ne pândesc bolile, sedentarismul, stresul. Si nimic nu ne poate salva din aceasta capcana a civilizatiei secolului nostru decât miscarea si noi însine. Sa tindem din nou spre echilibru, armonie, perfectiune, înainte ca omul sa ajunga stapânul universului, el trebuie sa devina stapânul propriei sale vieti. Sportul si spiritul sportului îl vor ajuta sa o faca.
în antichitate, campionilor olimpici li se dedicau ode si li se înaltau statui, în timpurile noastre se crede ca este absurd sa exaltam virtutiile trupului si gloria sportiva, sa faurim statui marilor campioni în viata. Sunt însa popoare, credincioase spiritului elen, care au tin searna de aceste prejudecati. Lui Nurmi, Finlanda recunoscatoare i-a înaltat o statuie chiar în fata stadionului olimpic din Helsinki. Iar Olanda lui Erasmus a gândit ca nu face un "elogiu al nebuniei" punând într-o piata din Rotterdam statuia multiplei campioane olimpice Francina Blanterstoen.
Asadar întrecerea în spirit sportiv, sportivitatea. Sportul este desigur spectacol, sete de victorie, ambitie nationala, dar în orice conditii, totdeauna si pretutindeni, el trebuie sa ramâna o întrecere pur sportiva, respectând legile scrise sau nescrise ale sportului. Regulamentele, restrictiile, sunt ca si legile. Oamenii cinstiti aproape nu le cunosc. Sportul înseamna lupta dreapta, victoria celui mai bun. De aceea juramântul este un simbol al cinstei sportului. Dupa Hamingway, sportul te învata sa pierzi în mod demn. Prin urmare, sportul te învata de toate, te învata ce este viata. Desigur tehnica, progresul stiintelor îsi aduc contributia în lumea sportului. Rachetele de tenis, schiurile, pistele de recorlan, prajinele de carbon, alimentatia cu vitamine, biochimia, telemetria, genetica. Dar lupta în sine, orice s-ar întâmpla, trebuie sa ramâna deschisa, cinstita, pasionanta prin egalitate, prin neprevazutul ei uman si sportiv.
Un sportiv nu este numai o exceptie a virtutilor fizice, o simpla personalitate. El devine în timpurile noastre o mândrie a unui popor, un exemplu, un mit al tinerilor, un ambasador al pacii si al prieteniei între popoare. De aceea el nu are voie sa dezamageasca.






Bibliografie
Hahn E. - Antrenamentul la copii, MTS, 1996
Dragnea A. & Bota A.-Teoria activităţilor motrice,Editura didactică şi pedagogică,1999
Gallwey W.T- The inner game of tennis,Oxford, 1974
Matveev L.P –Teoria şi metodica educaţiei fizice, Editura Sport Turism, Bucureşti 1980
Prescorniţă A.- Teoria şi metodica antrenamentului sportive, Editura Universităţii Transilvania, Braşov, 2004
Şiclovan I. –Teoria antrenametului şi sportului, Editura Stadion 1972
Internet
þ www.dexonline.ro
þ www.sportulpentrutoti.ro
þ www.sport.nl
þ www.palaestra.com
þ www.brianmac.demon.co.uk
þ www.coachinfo.com
þ www.pponline.co.uk
þ www.sport.pagina.nl
þ www.cor.ro
þ www.sports-media.com